Codul Penal – Infractiuni

Filed in Codul Penal 0 comments

Dispozitii generale

Art. 17. – Trasaturile esentiale ale infractiunii
Infractiunea este fapta care prezinta pericol social, savârsita cu vinovatie si prevazuta de legea penala. Infractiunea este singurul temei al raspunderii penale.

Art. 18. – Pericolul social al faptei
Fapta care prezinta pericol social în întelesul legii penale este orice actiune sau inactiune prin care se aduce atingere uneia dintre valorile aratate în art. 1 si pentru sanctionarea careia este necesara aplicarea unei pedepse.

Art. 181. – Fapta care nu prezinta pericolul social al unei infractiuni
Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, daca prin atingerea minima adusa uneia din valorile aparate de lege si prin continutul ei concret, fiind lipsita în mod vadit de importanta, nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni. La stabilirea în concret a gradului de pericol social se tine seama de modul si mijloacele de savârsire a faptei, de scopul urmarit, de împrejurarile în care fapta a fost comisa, de urmarea produsa sau care s-ar fi putut produce, precum si de persoana si conduita faptuitorului.
În cazul faptelor prevazute în prezentul articol, procurorul sau instanta aplica una din sanctiunile cu caracter administrativ prevazute în art. 91.

Art. 19. – Vinovatia
Vinovatie exista când fapta care prezinta pericol social este savârsita cu intentie sau din culpa.
1. Fapta este savârsita cu intentie când infractorul:
a) prevede rezultatul faptei sale, urmarind producerea lui prin savârsirea acelei fapte;
b) prevede rezultatul faptei sale si, desi nu-l urmareste, accepta posibilitatea producerii lui.
2. Fapta este savârsita din culpa când infractorul:
a) prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l accepta, socotind fara temei ca el nu se va produce;
b) nu prevede rezultatul faptei sale, desi trebuia si putea sa-l prevada.
Fapta constând într-o actiune savârsita din culpa constituie infractiune numai atunci când în lege se prevede în mod expres aceasta.
Fapta constând într-o inactiune constituie infractiune fie ca este savârsita cu intentie, fie din culpa, afara de cazul când legea sanctioneaza numai savârsirea ei cu intentie.

Art. 191. – Conditiile rãspunderii penale a persoanelor juridice
Persoanele juridice, cu exceptia statului, a autoritãtilor publice si a institutiilor publice care desfãsoarã o activitate ce nu poate face obiectul domeniului privat, rãspund penal pentru infractiunile sãvârsite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice, dacã fapta a fost sãvârsitã cu forma de vinovãtie prevãzutã de legea penalã.
Rãspunderea penalã a persoanei juridice nu exclude rãspunderea penalã a persoanei fizice care a contribuit, în orice mod, la sãvârsirea aceleiasi infractiuni.

Capitolul II
TENTATIVA

Art. 20. – Continutul tentativei
Tentativa consta în punerea în executare a hotarârii de a savârsi infractiunea, executare care a fost însa întrerupta sau nu si-a produs efectul.
Exista tentativa si în cazul în care consumarea infractiunii nu a fost posibila datorita insuficientei sau defectuozitatii mijloacelor folosite, ori datorita împrejurarii ca în timpul când s-au savârsit actele de executare, obiectul lipsea de la locul unde faptuitorul credea ca se afla.
Nu exista tentativa atunci când imposibilitatea de consumare a infractiunii este datorita modului cum a fost conceputa executarea.

Art. 21. – Pedepsirea tentativei
Tentativa se pedepseste numai când legea prevede expres aceasta.
Tentativa se sanctioneaza cu o pedeapsa cuprinsa între jumatatea minimului si jumatatea maximului prevazute de lege pentru infractiunea consumata, fara ca minimul sa fie mai mic decât minimul general al pedepsei. În cazul când pedeapsa prevazuta de lege este detentiunea pe viata, se aplica pedeapsa închisorii de la 10 la 25 de ani.
În cazul persoanei juridice, tentativa se sanctioneazã cu amendã cuprinsã între minimul special si maximul special al amenzii prevãzute de lege pentru infractiunea consumatã, reduse la jumãtate. La aceastã pedeapsã se pot adãuga una sau mai multe pedepse complementare.

Art. 22. – Desistarea si împiedicarea rezultatului
Este aparat de pedeapsa faptuitorul care s-a desistat ori a împiedicat mai înainte de descoperirea faptei producerea rezultatului.
Daca actele îndeplinite pâna în momentul desistarii sau împiedicarii producerii rezultatului constituie o alta infractiune, se aplica pedeapsa pentru acea infractiune.

Capitolul III
PARTICIPATIA

Art. 23. – Participantii
Participanti sunt persoanele care contribuie la savârsirea unei fapte prevazute de legea penala în calitate de autori, instigatori sau complici.

Art. 24. – Autorul
Autor este persoana care savârseste în mod nemijlocit fapta prevazuta de legea penala.

Art. 25. – Instigatorul
Instigator este persoana care, cu intentie, determina pe o alta persoana sa savârseasca o fapta prevazuta de legea penala.

Art. 26. – Complicele
Complice este persoana care, cu intentie, înlesneste sau ajuta în orice mod la savârsirea unei fapte prevazute de legea penala. Este de asemenea complice persoana care promite, înainte sau în timpul savârsirii faptei, ca va tainui bunurile provenite din aceasta sau ca va favoriza pe faptuitor, chiar daca dupa savârsirea faptei promisiunea nu este îndeplinita.

Art. 27. – Pedeapsa în caz de participatie
Instigatorul si complicele la o fapta prevazuta de legea penala
savârsita cu intentie se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru autor. La stabilirea pedepsei se tine seama de contributia fiecaruia la savârsirea infractiunii, precum si de dispozitiile art. 72.

Art. 28. – Circumstantele personale si reale
Circumstantele privitoare la persoana unui participant nu se rasfrâng asupra celorlalti.
Circumstantele privitoare la fapta se rasfrâng asupra participantilor, numai în masura în care acestia le-au cunoscut sau le-au prevazut.

Art. 29. – Instigarea neurmata de executare
Actele de instigare neurmate de executarea faptei, precum si actele de instigare urmate de desistarea autorului ori de împiedicarea de catre acesta a producerii rezultatului, se sanctioneaza cu o pedeapsa între minimul special al pedepsei pentru infractiunea la care s-a instigat si minimul general. În cazul când pedeapsa prevazuta de lege este detentiunea pe viata, se aplica pedeapsa închisorii de la 2 la 10 ani.
Actele aratate în alineatul precedent nu se sanctioneaza, daca pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea la care s-a instigat este de 2 ani sau mai mica, afara de cazul când actele îndeplinite de autor pâna în momentul desistarii constituie alta fapta prevazuta de legea penala.

Art. 30. – Împiedicarea savârsirii faptei
Participantul nu se pedepseste daca în cursul executarii, dar înainte de descoperirea faptei, împiedica consumarea acesteia. Daca actele savârsite pâna în momentul împiedicarii constituie o alta fapta prevazuta de legea penala, participantului i se aplica pedeapsa pentru aceasta fapta.

Art. 31. – Participatia improprie
Determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intentie, la savârsirea din culpa de catre o alta persoana, a unei fapte prevazute de legea penala, se sanctioneaza cu pedeapsa pe care legea o prevede pentru fapta comisa cu intentie.
Determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intentie, la savârsirea unei fapte prevazute de legea penala, de catre o persoana care comite acea fapta fara vinovatie, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru acea infractiune. Dispozitiile art. 28 – 30 se aplica în mod corespunzator.

Posted by Admin   @   10 October 2007 0 comments

Share This Post

RSS Digg Twitter StumbleUpon Delicious Technorati

0 Comments

No comments yet. Be the first to leave a comment !
Leave a Comment

Previous Post
«
Next Post
»
Delighted Black designed by Christian Myspace In conjunction with Ping Services   |   French Teacher Jobs   |   Maths Teacher Jobs