LEGEA nr. 656 din 7 decembrie 2002

Filed in Codul Penal , LEGEA nr. 656 din 7 dec. 2002 prevenirea şi sancţionarea spălării banilor 0 comments

LEGEA nr. 656 din 7 decembrie 2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor.

Publicată în Monitorul Oficial nr. 904 din 12 decembrie 2002

Parlamentul României adoptă prezenta lege.

Capitolul I
Dispoziţii generale

Art. 1. – Prezenta lege instituie măsuri de prevenire şi combatere a spălării banilor.

Art. 2. – În sensul prezentei legi:

a) prin spălarea banilor se înţelege infracţiunea prevăzută la art. 23;
b) prin bunuri se înţelege bunurile corporale sau necorporale, mobile ori imobile, precum
şi actele juridice sau documentele care atestă un titlu ori un drept cu privire la acestea;
c) prin tranzacţie suspectă se înţelege operaţiunea care, prin natura ei şi caracterul
neobişnuit în raport cu activităţile clientului, trezeşte suspiciunea de spălare a banilor.

Capitolul II
Proceduri de identificare a clienţilor şi de prelucrare a informaţiilor referitoare la spălarea banilor

Art. 3. – (1) De îndată ce salariatul unei persoane juridice sau una dintre persoanele fizice

prevăzute la art. 8 are suspiciuni că o operaţiune ce urmează să fie efectuată are ca scop
spălarea banilor, va informa persoana desemnată conform art. 14. alin. (1), care va sesiza
imediat Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spălării Banilor, denumit în continuare
Oficiul. Acesta va confirma primirea sesizării.
(2) Dacă Oficiul consideră necesar, poate dispune, motivat, suspendarea efectuării
operaţiunii pe o perioadă de 48 de ore.
(3) Dacă Oficiul consideră că perioada de 48 de ore nu este suficientă, poate solicita,
motivat, înainte de expirarea acestui termen, Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de
Justiţie prelungirea suspendării efectuării operaţiunii cu cel mult 3 zile lucrătoare. Parchetul de
pe lângă Curtea Supremă de Justiţie poate autoriza o singură dată prelungirea solicitată sau,
după caz, poate dispune încetarea suspendării operaţiunii.
(4) Oficiul trebuie să comunice persoanelor prevăzute la art. 8, în termen de 24 de ore,
decizia de suspendare a efectuării operaţiunii ori, după caz, măsura prelungirii acesteia,
dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.
(5) Dacă Oficiul nu a făcut comunicarea în termenul prevăzut la alin. (4), persoanele la
care se referă art. 8 vor putea efectua operaţiunea.
(6) Persoanele prevăzute la art. 8 ori persoanele desemnate conform art. 14 alin. (1) vor
raporta Oficiului, în cel mult 24 de ore, efectuarea operaţiunilor cu sume în numerar, în lei sau
în valută, a căror limită minimă reprezintă echivalentul în lei a 10.000 euro, indiferent dacă
tranzacţia se realizează prin una sau mai multe operaţiuni legate între ele.
(7) Prevederile alin. (6) se aplică şi transferurilor externe în şi din conturi pentru sume a
căror limită minimă este echivalentul în lei a 10.000 euro.
(8) Se exceptează de la raportarea către Oficiu următoarele categorii de operaţiuni
derulate prin trezoreria statului: eliberări de sume în numerar privind drepturi salariale, plăţile
efectuate de către instituţiile publice, încasările de impozite, taxe, contribuţii şi orice alte
venituri bugetare de la persoane fizice şi juridice, inclusiv sumele în numerar depuse de către
instituţiile publice, precum şi operaţiunile prevăzute la alin. (7).
(9) Forma şi conţinutul raportului pentru operaţiunile prevăzute la alin. (1), (6) şi (7) vor fi
stabilite prin decizie a plenului Oficiului, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a
prezentei legi.

Art. 4. – Persoanele prevăzute la art. 8, care au cunoştinţă că o operaţiune ce urmează
să fie efectuată are ca scop spălarea banilor, pot să efectueze operaţiunea fără informarea
prealabilă a Oficiului, dacă tranzacţia se impune a fi efectuată imediat sau dacă neefectuarea
ei ar zădărnici eforturile de urmărire a beneficiarilor tranzacţiei suspecte. Aceste persoane sunt
obligate însă să informeze Oficiul de îndată, dar nu mai târziu de 24 de ore, despre tranzacţia
efectuată, precizând şi motivul pentru care nu au făcut informarea, potrivit art. 3.

Art. 5. – (1) Oficiul poate cere persoanelor menţionate la art. 8, precum şi instituţiilor
competente datele şi informaţiile necesare îndeplinirii atribuţiilor stabilite de lege. Informaţiile în
legătură cu sesizările primite potrivit art. 3 şi 4 au caracter confidenţial.
(2) Persoanele prevăzute la art. 8 vor transmite Oficiului datele şi informaţiile solicitate, în
termen de 30 de zile de la data primirii cererii.
(3) Secretul profesional la care sunt ţinute persoanele prevăzute la art. 8 nu este opozabil
Oficiului.
(4) Oficiul poate face schimb de informaţii, în baza reciprocităţii, cu instituţii străine care
au funcţii asemănătoare şi care au obligaţia păstrării secretului în condiţii similare, dacă
asemenea comunicări sunt făcute în scopul prevenirii şi combaterii spălării banilor.
Art. 6. – (1) Oficiul va proceda la analizarea şi prelucrarea informaţiilor, iar atunci când se
constată existenţa unor indicii temeinice de spălare a banilor, informaţiile vor fi transmise de
îndată procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.
(2) Dacă în urma analizării şi prelucrării informaţiilor primite de Oficiu nu se constată
existenţa unor indicii temeinice de spălare a banilor, Oficiul păstrează informaţiile în evidenţă.
(3) Dacă informaţiile prevăzute la alin. (2) nu sunt completate timp de 5 ani, ele se
clasează în cadrul Oficiului.
(4) După primirea sesizărilor, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie poate
solicita motivat Oficiului completarea acestora, dacă apreciază că informaţiile sunt insuficiente.
(5) Oficiul are obligaţia de a pune la dispoziţie Parchetului de pe lângă Curtea Supremă
de Justiţie sau, după caz, Parchetului Naţional Anticorupţie, la solicitarea acestora, datele şi
informaţiile pe care le-a obţinut potrivit dispoziţiilor prezentei legi.
(6) Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie va comunica trimestrial, la cererea
Oficiului, stadiul de rezolvare a sesizărilor transmise.

Art. 7. – Transmiterea cu bună-credinţă de informaţii, în conformitate cu prevederile art. 3
- 5, de către persoanele prevăzute la art. 8 sau de către persoanele desemnate potrivit art. 14
alin. (1) nu poate atrage răspunderea disciplinară, civilă sau penală a acestora.

Art. 8. – Intră sub incidenţa prezentei legi:
a) băncile, sucursalele băncilor străine şi instituţiile de credit;
b) instituţiile financiare, cum ar fi: fonduri de investiţii, societăţi de investiţii, societăţi de
administrare a investiţiilor, societăţi de depozitare, de custodie; societăţi de valori mobiliare,
fonduri de pensii şi alte asemenea fonduri, care îndeplinesc următoarele operaţiuni: creditarea,
incluzând, printre altele, creditul de consum, creditul ipotecar, factoringul, finanţarea
tranzacţiilor comerciale, inclusiv forfetarea, leasingul financiar, operaţiuni de plăţi, emiterea şi
administrarea unor mijloace de plată, cărţi de credit, cecuri de călătorie şi altele asemenea,
acordarea sau asumarea de garanţii şi subscrierea de angajamente, tranzacţii pe cont propriu
sau în contul clienţilor prin intermediul instrumentelor pieţei monetare, cecuri, ordine de plată,
certificate de depozite etc., schimb valutar, produse financiare derivate, instrumente financiare
legate de cursul valutar ori de rata dobânzilor, valori mobiliare, participarea la emiterea de
acţiuni şi oferirea de servicii legate de aceste emisiuni, consultanţă acordată întreprinderilor în
probleme de structură a capitalului, strategia industrială, consultanţă şi servicii în domeniul
fuziunilor şi al achiziţiilor de întreprinderi, intermedierea pe pieţele interbancare, administrarea
de portofolii şi consultanţă în acest domeniu, custodia şi administrarea valorilor mobiliare;
c) societăţile de asigurări şi reasigurări;
d) agenţii economici care desfăşoară activităţi de jocuri de noroc, amanet, vânzăricumpărări
de obiecte de artă, metale şi pietre preţioase, dealeri, turism, prestări de servicii şi
orice alte activităţi similare care implică punerea în circulaţie a valorilor;
e) persoanele fizice şi juridice care acordă asistenţă de specialitate juridică, notarială,
contabilă, financiar-bancară, cu respectarea dispoziţiilor legale privind secretul profesional;
f) persoanele cu atribuţii în procesul de privatizare;
g) oficiile poştale şi persoanele juridice care prestează servicii de transmitere de bani, în
lei sau în valută;
h) agenţii imobiliari;
i) trezoreria statului;
j) casele de schimb valutar;
k) orice altă persoană fizică sau juridică, pentru acte şi fapte săvârşite în afara sistemului
financiar-bancar.

Art. 9. – (1) Persoanele prevăzute la art. 8 au obligaţia să stabilească identitatea clienţilor
la iniţierea unor relaţii de afaceri, deschiderea unor conturi sau oferirea unor servicii.
(2) Obligaţia de identificare a clienţilor este necesară şi în cazul altor operaţiuni decât
cele la care se referă alin. (1), a căror valoare minimă reprezintă echivalentul în lei a 10.000
euro, indiferent dacă tranzacţia se desfăşoară prin una sau mai multe operaţiuni legate între
ele.
(3) De îndată ce există o informaţie că prin operaţiune se urmăreşte spălarea banilor, se
va proceda la identificarea clienţilor, chiar dacă valoarea operaţiunii este mai mică decât limita
minimă stabilită la alin. (2).
(4) Când suma nu este cunoscută în momentul acceptării tranzacţiei, persoana fizică sau
juridică obligată să stabilească identitatea clienţilor va proceda la identificarea de îndată a
acestora, atunci când este informată despre valoarea tranzacţiei şi când a stabilit că a fost
atinsă limita minimă prevăzută la alin. (2).
(5) Prevederile alin. (1) – (4) se aplică şi operaţiunilor desfăşurate între persoane care nu
sunt prezente fizic la efectuarea acestora.

Art. 10. – (1) Datele de identificare a clienţilor vor cuprinde:
a) în cazul persoanelor fizice – datele de stare civilă menţionate în documentele de
identitate prevăzute de lege;
b) în cazul persoanelor juridice – datele menţionate în documentele de înmatriculare
prevăzute de lege, precum şi dovada că persoana fizică care conduce tranzacţia reprezintă
legal persoana juridică.
(2) În cazul persoanelor juridice străine, la deschiderea de conturi bancare vor fi solicitate
acele documente din care să rezulte identitatea firmei, sediul, tipul de societate, locul
înmatriculării, împuternicirea specială a celui care o reprezintă în tranzacţie, precum şi o
traducere în limba română a documentelor autentificate de un birou al notarului public.

Art. 11. – În cazul în care există informaţii referitoare la clienţii prevăzuţi la art. 9 şi 10, în
sensul că tranzacţia nu se desfăşoară în nume propriu, persoanele juridice menţionate la art. 8
vor lua măsuri pentru a obţine date despre adevărata identitate a persoanei în interesul ori în
numele căreia acţionează aceşti clienţi, inclusiv de la Oficiu.

Art. 12. – (1) Cerinţele de identificare nu vor fi impuse societăţilor de asigurări şi
reasigurări menţionate la art. 8, în legătură cu poliţele de asigurare de viaţă, dacă prima de
asigurare sau ratele de plată anuale sunt mai mici ori egale cu echivalentul în lei al sumei de
1.000 euro ori prima unică de asigurare plătită este, în echivalent lei, până la 2.500 euro. Dacă
ratele de primă periodice sau sumele de plată anuale sunt ori urmează să fie mărite în aşa fel
încât să depăşească limita sumei de 1.000 euro, respectiv de 2.500 euro, în echivalent lei, se
va cere identificarea clienţilor.
(2) Cerinţele de identificare a clienţilor nu sunt obligatorii în cazul subscrierii poliţelor de
asigurare emise de fondurile de pensii, obţinute în virtutea unui contract de muncă sau datorită
profesiei asiguratului, cu condiţia ca poliţa să nu poată fi răscumpărată înainte de scadenţă şi
să nu poată fi folosită ca garanţie sau colateral pentru obţinerea unui împrumut.
(3) Cerinţele de identificare a clienţilor nu se impun dacă s-a stabilit că plata se va face
prin debitarea unui cont deschis pe numele clientului la o bancă sau la o instituţie pentru
economii.

Art. 13. – (1) În fiecare caz în care identitatea este solicitată potrivit prevederilor prezentei
legi, persoana juridică sau persoana fizică prevăzută la art. 8, care are obligaţia identificării
clientului, va păstra o copie de pe document, ca dovadă de identitate, sau referinţe de
identitate, pentru o perioadă de 5 ani, începând cu data când se încheie relaţia cu clientul.

(2) Persoanele prevăzute la art. 8 vor păstra evidenţele secundare sau operative şi
înregistrările tuturor operaţiunilor financiare care fac obiectul prezentei legi, pentru o perioadă
de 5 ani de la efectuarea fiecărei operaţiuni, într-o formă corespunzătoare, pentru a putea fi
folosite ca mijloace de probă în justiţie.
Art. 14. – (1) Persoanele juridice prevăzute la art. 8 vor desemna una sau mai multe
persoane care au responsabilităţi în aplicarea prezentei legi, ale căror nume vor fi comunicate
Oficiului, împreună cu natura şi cu limitele responsabilităţilor menţionate.
(2) Persoanele desemnate conform alin. (1) răspund pentru îndeplinirea sarcinilor stabilite
în aplicarea prezentei legi.
Art. 15. – Persoanele desemnate conform art. 14 alin. (1) şi persoanele prevăzute la art. 8
vor întocmi pentru fiecare tranzacţie suspectă un raport scris, în forma stabilită de Oficiu, care
care va fi transmis imediat acestuia.
Posted by Admin   @   10 October 2007 0 comments

Share This Post

RSS Digg Twitter StumbleUpon Delicious Technorati

0 Comments

No comments yet. Be the first to leave a comment !
Leave a Comment

Previous Post
«
Next Post
»
Delighted Black designed by Christian Myspace In conjunction with Ping Services   |   French Teacher Jobs   |   Maths Teacher Jobs